Al meu.

Pielea din jurul inimii mi s-a despicat pentru a-l lăsa să-şi cuibărească, acolo, greutatea.
I-am mângâiat fiecare centimetru drag din trup…de la cicatricea care îi brăzdează obrazul, până la rănile sângerânde de pe piept.
Ştiam că-mi aparţine. Îi cunoşteam fiecare pas, fiecare bătaie regulată a inimii, fiecare gând tulburător. 
Era al meu. Mai mult decât o certitudine, mai mult decât o simplă afirmaţie.
Era al meu. Nu a murit nimeni din prea multă dragoste!
De ce nu am împărtăşi-o?

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s