Wounds.

 
Carnea de pe obraz îi fusese zmulsă, lăsându-i toate cavităţile pradă vântului biciuitor. Era monstruos! Întreaga lui faţă era dezgolită. Pielea îi atârna ca o haină mult prea largă, pentru a-i cuprinde chipul.
Ceaţa îi învăluia durerea într-o tăcere surdă. Aproape mormântală. Abia mai putea distinge vreun detaliu al demonului, ce avea să-l ţină minte toată viaţa.
Dacă mai trăia îndeajuns de mult timp, îl va vâna. Şi nu se va opri decât în momentul în care îi va jumuli hoitul, lăsându-l la indemâna coioţilor.
Puţina lumină, care îl mai ţinea pe linia de plutire, se stingea încet-încet…
Pleoapa de la ochiul drept, singura care îi mai rămăsese intactă, vroia să-l conducă spre drumul, ce el nu dorea să îl urmeze. Nu încă!
Şi pentru sunetul scos de către animalele pădurii, el avea să fie dator o veşnicie.
Ruga lui fusese ascultată..
 
Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s