Sarpele.

Sarpele ii susura in ureche, cu veninul scurgandu-i-se din priviri:

– Vrei sfatul meu? Saruta-l pe Diavol, mananca viermele.

Aratarea aceea hidoasa i se arata in fiecare noapte, de la acel incident incoace. Nu putea fi un vis -al naibii vis, caci simturile ii erau puse in miscare.

Ciupindu-si energic bratele, se gandea la cea mai usoara cale de scapare din acel hau adanc, ce se casca in jurul sau.

– Nu. Nu-mi poti impune vointa ta subreda, Ispita!

-Ssssss!

Limba creaturii plamadite din Rau, sufla asupra lui flacarile Iadului, arzandu-i carnea, pe care o simtea sfaraind.

– Asta iti doresti, netrebnicule? O moarte jalnica? Cand nemurirea-ti sta la indemana?

Fara niciun cuvant isi scoase din buzunarul pe jumatate ars, saculetul de catifea. In momentul in care il dechise, iesi la iveala un pumnal micut, incrustat cu pietricele verzui.

– Nu poti scapa! tipa demonul infuriat. Nu…

Dar, nu il mai auzi. Isi infipse, cu precizie, cutitul in piept. Nu s-a gandit la ce a lasat in urma. Fusese un om constient.

”Nicio alta arma nu ma va atinge, decat a mea!”

Si asa a fost. Muri impacat, cu zambetul pe buze.

Odata cu el, vocea Intunericului se stinse.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s