Regret

Strigătul tău sufocat s-a împlântat ca un pumnal în spatele meu

Trupul îmi tremura din dorința de a mă întoarce în brațele tale calde

Irațional, am fugit mai departe.

Picioarele-mi nesigure mă purtau spre ținuturi necunoscute, pașii își pierdeau urma

N-ai reușit să mă urmezi.

Orbită de durere și dor, mi-am deschis sufletul și te-am găsit

Numai chip de înger și zâmbet jucăuș,

mă așteptai, ca în zilele friguroase de iarnă, înfofolit în puloverul tău hidos, maro-verzui

Nu ai rămas doar o amintire, mi-am spus. Nu

Bag imaginea intactă în buzunarul inimii, și trag, cu putere, nenorocitul fermoar

tumblr_ndno7spSHi1qdf48io1_540

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s